REFECTÓR s. n. v. refectoriu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REFECTÓR s.n. (Rar) Sală de mâncare, sufragerie comună într-o mănăstire, în internate et. [Var. refectoriu s.n. / < lat. refectorium, cf. fr. réfectoire].
Sursa: Dicționar de neologisme
REFECTÓR s. n. v. refectoriu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)