Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele reduplicativ:

REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


REDUPLICATÍV, -Ă adj. Care exprimă, indică repetarea. [< fr. réduplicatif].
Sursa: Dicționar de neologisme

REDUPLICATÍV, -Ă adj. care exprimă o repetare. (< fr. réduplicatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*reduplicatív, -ă adj. (lat. reduplicatum cu suf. -iv; fr. réduplicatif). Gram. Care arată reduplicarea (repetițiunea), ca re- în refac, repar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

reduplicativ a. care exprimă repețirea unui act: re e o particulă reduplicativă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)