Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele redan:

REDÁN, redane, s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura evului mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere a clădirilor de-a lungul unei străzi, astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă. 5. Suprafață proeminentă, în formă de treaptă, pe fundul cocei unei ambarcații sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. – Din fr. redan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


REDÁN s.n. 1. Ieșitură în zidul unei fortificații. ♦ Serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. Element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei. 4. Suprafața proeminentă inferioară, de contact cu apa, a cocei unei ambarcații sau a flotoarelor unui hidroavion. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. redan].
Sursa: Dicționar de neologisme

REDÁN s. n. 1. ieșitură în zidul unei fortificații. ◊ serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității. 2. motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei. 4. proeminență pe carena unui hidroavion sau a unor ambarcații care asigură alunecarea pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. (< fr. redan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

redán (-nuri), s. n. – Zid, lucrare simplă de fortificație. – Var. rădan. Fr. redan.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*redán n., pl. e (fr. redan și redent, d. dent, dinte, adică „unghĭ de zid cu un dinte”). Fort. Unghĭ de zid care ĭese ca niște dințĭ de fĭerăstrăŭ spre dușman. – Mulțĭ ignoranțĭ scriŭ rădan. V. redută.
Sursa: Dicționaru limbii românești

redán s. n., pl. redáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

REDÁN (‹ fr.) s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura Evului Mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere oblică a clădirilor față de axa căii de-a lungul căreia sunt construite. 5. Element de construcție din beton armat, în formă de prismă, de piramidă sau de con, așezat pe radierul unui disipator de energie a apei pentru a mări efectul de disipare. 6. Suprafață proeminentă pe fundul cocăi2 unei ambarcații (șalupă rapidă, hidroglisor) sau a unui hidroavion, având rolul de a reduce rezistența la înaintare a acestora.
Sursa: Dicționar enciclopedic

REDÁN, redane, s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura Evului Mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere a clădirilor de-a lungul unei străzi, astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă. 5. Suprafață proeminentă, în formă de treaptă, pe carena unei ambarcațiuni sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. – Din fr. redan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REDÁN, redane, s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura evului mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere a clădirilor de-a lungul unei străzi, astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă. 5. Suprafață proeminentă, în formă de treaptă, pe fundul cocei unei ambarcații sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. – Din fr. redan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

REDÁN s.n. 1. Ieșitură în zidul unei fortificații. ♦ Serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. Element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei. 4. Suprafața proeminentă inferioară, de contact cu apa, a cocei unei ambarcații sau a flotoarelor unui hidroavion. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. redan].
Sursa: Dicționar de neologisme

REDÁN s. n. 1. ieșitură în zidul unei fortificații. ◊ serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității. 2. motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei. 4. proeminență pe carena unui hidroavion sau a unor ambarcații care asigură alunecarea pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. (< fr. redan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

redán (-nuri), s. n. – Zid, lucrare simplă de fortificație. – Var. rădan. Fr. redan.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*redán n., pl. e (fr. redan și redent, d. dent, dinte, adică „unghĭ de zid cu un dinte”). Fort. Unghĭ de zid care ĭese ca niște dințĭ de fĭerăstrăŭ spre dușman. – Mulțĭ ignoranțĭ scriŭ rădan. V. redută.
Sursa: Dicționaru limbii românești

redán s. n., pl. redáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

REDÁN (‹ fr.) s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura Evului Mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere oblică a clădirilor față de axa căii de-a lungul căreia sunt construite. 5. Element de construcție din beton armat, în formă de prismă, de piramidă sau de con, așezat pe radierul unui disipator de energie a apei pentru a mări efectul de disipare. 6. Suprafață proeminentă pe fundul cocăi2 unei ambarcații (șalupă rapidă, hidroglisor) sau a unui hidroavion, având rolul de a reduce rezistența la înaintare a acestora.
Sursa: Dicționar enciclopedic

REDÁN, redane, s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura Evului Mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere a clădirilor de-a lungul unei străzi, astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă. 5. Suprafață proeminentă, în formă de treaptă, pe carena unei ambarcațiuni sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. – Din fr. redan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)