RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RECUZÁȚIE s.f. Recuzare. [Gen. -iei. / cf. fr. récusation, lat. recusatio].
Sursa: Dicționar de neologisme
RECUZÁȚIE s. f. recuzare. (< fr. récusation, lat. recusatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
recuzáție (-ți-e) s. f., art. recuzáția (-ți-a), g.-d. art. recuzáției; pl. recuzáții, art. recuzáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat recusatio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)