RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RECURSÓRIU, -IE adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. [Pron. -riu. / cf. fr. récursoire].
Sursa: Dicționar de neologisme
RECURSÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se exercită dreptul de recurs. (< fr. récursoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*recursóriŭ, -ie adj. (d. lat. recursus, recurs, cu -oriŭ ca´n accesoriŭ). Jur. Care deschide un recurs: acțiune recursorie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
recursóriu [riu pron. riu] adj. m., f. recursórie (-ri-e); pl. m. și f. recursóriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită recursoriu a. Jur. care deschide un recurs: acțiunea recursorie pentru daune-interese.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)