RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RECTÁL, -Ă adj. Referitor la rect, al rectului. [< fr. rectal].
Sursa: Dicționar de neologisme
RECTÁL, -Ă adj. referitor la rect. (< fr. rectal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
rectál adj. m., pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)