RECONDIȚIONÁRE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RECONDIȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei; reparare, renovare. [< recondiționa].
Sursa: Dicționar de neologisme
recondiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționắrii; pl. recondiționắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RECONDIȚIONÁRE (‹ recondiționa) s. f. Restabilire a caracteristicilor constructive sau funcționale ale unui sistem tehnic (ex. utilaj, vehicul, unealtă) sau ale unui obiect de uz curent uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi din nou utilizat în condițiile de funcționare inițiale sau apropiate de acestea.Sursa: Dicționar enciclopedic RECONDIȚIONÁRE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
recondiționare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul recondiționa