RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RECOMPENSÁ vb. I. tr. A da o recompensă; a răsplăti. [P.i. -sez. / < fr. recompenser].
Sursa: Dicționar de neologisme
RECOMPENSÁ vb. tr. a da o recompensă; a răsplăti. (< fr. récompenser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită recompensà v. a da o recompensă, a răsplăti.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
RECOMPÉNSĂ s.f. Răsplată, gratificație. ♦ Compensație, despăgubire. [< fr. récompense].
Sursa: Dicționar de neologisme
RECOMPÉNSĂ s. f. 1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificație. 2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenția sau inovația sa. (< fr. récompense)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*recompénsă f., pl. e (fr. récompense, it. ricompensa). Răsplată, dar p. un serviciŭ saŭ un merit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită recompensă f. răsplată.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)