Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele recolta:

RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


RECOLTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a culege recolta. ♦ (Fig.) A culege. 2. A lua sânge, spută etc. pentru a le analiza în laborator. [< fr. récolter].
Sursa: Dicționar de neologisme

RECOLTÁ vb. tr. 1. a strânge, a aduna recolta. ◊ (fig.) a culege. 2. a lua sânge, spută, urină etc. pentru a le analiza în laborator. 3. a preleva probe pentru analiză. (< fr. récolter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

recoltà v. a face recoltă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RECÓLTĂ s.f. 1. Strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. 2. Produsele agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ♦ (Fig.) Rezultatul unei culegeri; bunuri adunate. [< fr. récolte, cf. it. ricolta].
Sursa: Dicționar de neologisme

RECÓLTĂ s. f. 1. strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. 2. cantitate totală de produse agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ◊ epoca, timpul recoltării. 3. (fig.) rezultatul unei culegeri. (< fr. récolte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

recoltă, recolte s. f. (deț.) tutunul și mucurile de țigară adunate de chiștocari.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*recóltă f., pl. e (fr. récolte, d. it. ricolta, care e part. f. d. ricógliere, a culege. V. reculeg, culeg). Fructe culese, cereale secerate: recolta viilor, a grîuluĭ. Fig. Rezultat, profit: după atîta muncă, nicĭ o recoltă. V. seceriș.
Sursa: Dicționaru limbii românești

recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

recoltă f. 1. culesul bucatelor câmpului; 2. fructele culese: recoltă de grâu; 3. fig. culegere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)