RECITÁRE, recitări, s. f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – V. recita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
RECITÁRE s.f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare, recitație; (concr.) poezie recitată. [Pl. -tări. / < recita].
Sursa: Dicționar de neologisme
RECITÁRE s. f. acțiunea de a recita; declamare. ◊ poezie recitată. ◊ executare a unei bucăți muzicale în genul unui recitativ. (< recita)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
recitáre s. f., g.-d. art. recitắrii; pl. recitắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RECITÁRE, recitări, s. n. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – V. recita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
recitare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul recita
