RECIDIVÁ vb. I. intr. 1. (Despre un fost delincvent) A repeta același delict, aceeași crimă. 2. (Despre o boală) A se manifesta din nou după o aparentă vindecare. [< fr. récidiver].
Sursa: Dicționar de neologisme
RECIDIVÁ vb. intr. 1. (despre o boală) a se manifesta din nou după vindecare; a reveni. 2. a săvârși o recidivă (2). (< fr. récidiver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) RECIDÍVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către aceeași persoană a unei noi infracțiuni. 2. (Med.), Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RECIDÍVĂ s.f. 1. Repetare a aceluiași delict, a aceleași crime. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli. [< fr. récidive, cf. lat. recidivus – care cade în aceeași greșeală].
Sursa: Dicționar de neologisme
RECIDÍVĂ s. f. 1. reapariție, revenire a unei boli după vindecare; reîmbolnăvire. 2. (jur.) repetare de către cineva a aceleiași greșeli, infracțiuni. (< fr. récidive)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*recidívă f., pl. e (mlat. recidiva, fem. d. cl. recidivus, d. recidere, a recădea, d. cádere, a cădea). Comiterea din noŭ a alteĭ greșelĭ: recidiva atrage o pedeapsă maĭ gravă, a cădea în recidivă. Med. Revenirea uneĭ boale [!]: canceru are numeroase recidive.
Sursa: Dicționaru limbii românești
recidívă s. f., g.-d. art. recidívei; pl. recidíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită recidivă f. 1. recădere în acelaș delict, în aceeaș crimă: recidiva atrage o agravațiune a pedepsei; 2. Med. revenirea unei boale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RECIDÍVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către o persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)