Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele rebel:

REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care ia parte activă la o rebeliune, care îndeamnă la rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat. ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


REBÉL, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o rebeliune; (cel) care ațâță la revoltă. ♦ Nesupus, recalcitrant. // adj. 1. (Fig.; despre o boală) Care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (Despre păr) Care nu stă pieptănat. [< fr. rebelle].
Sursa: Dicționar de neologisme

REBÉL, -Ă I. adj., s. m. f. participant la o rebeliune. ◊ nesupus, recalcitrant. II. adj. 1. (fig.; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (despre păr) care nu stă pieptănat. (< fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebello)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*rebél, -ă adj. (lat. rebellis, d. bellum, războĭ). Răsculat, revoltat, răzvrătit, care se rîdică [!] contra autoritățiĭ legitime: Un trib rebel, niște anarhiștĭ rebelĭ. Fiz. Care rezistă, care nu se vindecă ușor: boală rebelă. Dificil, greŭ de acomodat: un subĭect rebel poeziiĭ. Subst. Om revoltat, insurgent: rebeliĭ s´aŭ predat. V. gregar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rebel a. 1. care nu se supune autorității legitime; 2. care se revoltă: gândiri, lumi rebele EM.; 3. care rezistă: friguri rebele; 4. fig. anevoie de tratat, de mânuit: materie rebelă poeziei. ║ m. cel ce se revoltă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ** Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)