Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele re:

RE2 s. m. invar. (Muz.) 1. Una dintre cele șapte sunete muzicale ale gamei; nota corespunzătoare acestui sunet. 2. A treia coardă a unei viori. – Din fr. ré, it. re.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


RE1- Element de compunere cu sens iterativ, care servește la formarea unor verbe, a unor adjective și a unor substantive. – Din fr., lat. re-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RE- Element de derivare cu sens iterativ, care servește la formarea de verbe, adjective și substantive. [< fr. re-, cf. lat. re-].
Sursa: Dicționar de neologisme

RE s.m. invar. (Muz.) 1. A doua treaptă a gamei majore tip; sunetul și nota corespunzătoare. 2. A treia coardă a unei viori. [< fr. , it. re].
Sursa: Dicționar de neologisme

RE1- pref. „iterativ, intensiv”. (< fr. re-, ré-, cf. lat. re-)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

RE2 s. m. inv. (muz.) 1. a doua treaptă a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. a treia coardă a unei viori. (< it. re)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

re-.Pref. care indică repetarea unei acțiuni verbale. Fr. re-. Se atașează atît la cuvintele împrumutate deja cu pref. (reconstitui, din fr. reconstituer), ca și cuvintele moștenite (realege „a alege din nou” ‹ alege). În general, în acest ultim caz, este de asemeni un calc din fr.: reculege „a se concentra” ‹ culege „a aduna”, ca fr. recueillircueillir. Cum acest pref. se poate atașa la un număr indefinit de vb., se citează numai cuvintele care merită o mențiune specială.
Sursa: Dicționarul etimologic român

Re, simbol chimic pentru reniu.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*re-, prefix care arată repetițiunea saŭ revenirea la starea primitivă, ca: recad, revin (lat. re-, care, în vechime, era red, ca în re-dúcere, red-ígere, red-actio). În cuv. vechĭ e ră-, ca în ră-pun, ră-sun.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!re s. m., pl. re
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

re, particulă ce exprimă în compozițiune o idee de repețire sau de întoarcere la starea primitivă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RE, re, s. m. (Muz.) 1. Una dintre cele șapte sunete muzicale ale gamei; nota corespunzătoare acestui sunet. 2. A treia coardă a unei viori. – Din fr. re, it. re.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)