RÁȘPĂ s. f. v. rașpel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ráșpă (ráșpe), s. f. – Pilă. – Var. hrașpă, Trans. rașpă(lă)u, rașpoi, rașpel, rașpil. Germ. Rspel, parțial prin intermediul sb., slov. rašpa (Cihac, II, 525; Borcea 204), cf. mag. ráspó, sp. raspa. Ultima var. are și sensul de „țuică tare”. – Der. răspălui, vb. (Trans., a pili).Sursa: Dicționarul etimologic român
rașpă, rașpe s. f. (er.) penis.Sursa: Dicționar de argou al limbii române ráșpă și hráșpă (nord) f., pl. e, rașpắŭ, rașpóĭ (Trans.) n., pl. ăĭe și oaĭe, raspél și rașpél n., pl. e (germ. raspel, d. raspeln, a răzui, vgerm. raspôn [hrespan], de unde și it. raspare, fr. ráper, a răzui, rudă cu rom. hreapcă și grapă. D. germ. vine pol. raszpla și raszpil, rus. ráspilĭ, sîrb. rašpa; ung. raspó și ráspoiv, de unde rașpăŭ și rașpoĭ). Pilă mare și lată de pilit metalu, lemnu, pelea [!] și copitele. – Și răzălăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
rașpă f. pila groasă a rotarului. [Ung. RÁSPÓ (din nemț. Raspel)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RÁȘPĂ s. f. v. rașpel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)