Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele raznă:

RÁZNA adv. 1. (Pe lângă verbe de mișcare) Fără să știe încotro se duce, neținând seama de drum, de direcție; la întâmplare. ◊ Expr. A o lua razna = a) a pleca la întâmplare, fără țintă; b) fig. a apuca pe o cale greșită, a proceda în mod nejudecat; a decădea. 2. La o parte, la o oarecare distanță de...; departe. – Din sl. razĩno.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


rázna adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

razna adv. încoace și încolo: tot umblă razna pe drumuri de geaba.PANN. [Rus. RAZNYĬ, desperecheat].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÁZNA adv. 1. (Pe lângă verbe de mișcare) Fără să știe încotro se duce, neținând seama de drum, de direcție; la întâmplare. ◊ Expr. A o lua razna = a) a pleca la întâmplare, fără țintă; b) fig. a apuca pe o cale greșită, a proceda în mod nejudecat; a decădea. 2. La o parte, la o oarecare distanță de...; departe. – Din sl. razĭno.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÁZNĂ, razne, s. f. (Rar) Răzlețire. ♦ Fig. Deviere, digresiune. – V. răzni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ráznă, rázne, s.f. (pop.) 1. răzlețire, împrăștiere; deviere, divagare. 2. felie de măr.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

ráznă adv. (vsl. razĭnĭ, razna, divers, diferit, d. particula razŭ = rom. des- din des-part; sîrb. razni, rus. ráznyĭ, róznyĭ, diferit, bg. răzno, în mod diferit. V. răzleț). Despărțit de aĭ tăĭ, pe departe, rătăcind: a umbla razna. Depărtîndu-te de drumu obișnuit: haĭ s-o luăm razna peste cîmp ca s´ajungem maĭ răpede [!] – Și arázna (vest).
Sursa: Dicționaru limbii românești

ráznă (rar) s. f., g.-d. art. ráznei; pl. rázne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RÁZNĂ, razne, s. f. (Rar) Răzlețire. ♦ Fig. Deviere, digresiune. – V. răzni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RẤZNĂ, râzne, s. f. (Reg.) Vagonet cu care se transportă piatra și minereul de la locul de extracție până la gura unei mine. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

rấznă, -e, s.f. – Vagonet cu care se transportă minereul de la locul de extracție până la gura minei: „... nu lăsa omul să se culce pe ștrec, pe care se duc râznele cu minereu...” (Bilțiu 1999: 273). – Et. nec. (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

rấznă (reg.) s. f., g.-d. art. rấznei; pl. rấzne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RẤZNĂ, râzne, s. f. (Reg.) Vagonet cu care se transportă piatra și minereul de la locul de extracție până la gura unei mine. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)