rávăn, -ă adj. V. reavăn.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ravăn a. umed. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
răván și răzván n., pl. e (rus. rydván, d. germ. reisewagen, trăsură de călătorie). Vechĭ. Landoŭ, trăsură mare închisă.
Sursa: Dicționaru limbii românești