RAST s. n. (Pop.) Inflamație a splinei. – Din sl. rastŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a rast (-turi), s. n. – Inflamație a splinei. Sl. rastŭ (Tiktin), cf. mag. rászt (Cihac, II, 523; Gáldi, Dict., 154), săs. rast (Borcea 204). – Der. răstos, adj. (Trans., bolnav de rast).Sursa: Dicționarul etimologic român
rast n., pl. urĭ (vsl. rastŭ, sîrb. rast, ung. rászt). Est. Unflarea [!] splineĭ, splinare (la vite orĭ la oamenĭ). Pîntece mare (Șez. 37, 43). V. răstos, spînz.
Sursa: Dicționaru limbii românești
rast (pop.) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RAST, com. în jud. Dolj, situată în lunca și pe terasele de pe stg. Dunării, la granița cu Bulgaria; 3.658 loc. (2005). Vestigii neolitice (milen. 4 î. Hr.) reprezentate prin statuete antropomorfe din lut ars, cu brațe în cruce, decorate cu motive geometrice. În satul R., menționat documentar în 1535, se află biserica cu dublu hram Sf. Nicolae și Sf. Parascheva (1844), cu picturi murale interioare originare.Sursa: Dicționar enciclopedic rast n. Mold. splină mare, umflătură mare a pântecelui (mai ales la copii) în urma frigurilor: pătimesc de rast AL. [Ung. RÁSZT].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RAST s. n. (Pop.) Inflamație a splinei. – Din sl. rastŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)