RAPÓRT, (I) raporturi, (II) rapoarte, s. n. I. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili; relație. ◊ Expr. În raport cu... = față de..., în comparație cu... Sub raportul (sau sub acest raport, sub diverse raporturi, sub toate raporturile) = din acest punct de vedere (sau din diverse puncte, din toate punctele de vedere, sub toate aspectele). 2. (Mai ales la pl.) Contact, legătură între mai multe persoane, instituții etc.; relație. 3. (Mat.) Câtul dintre două mărimi de același fel, exprimate în aceleași unități. 4. Relație (numerică) între două valori. II. 1. Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., cuprinzând o relatare (oficială) asupra unei activități personale sau colective; textul acestei comunicări. 2. Scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său; ora, momentul când se face această prezentare. ◊ Expr. A se prezenta (sau a ieși, a fi scos) la raport = a se prezenta (sau a fi chemat) în fața unui superior pentru a-și susține o doleanță sau a răspunde pentru o greșeală săvârșită. III. (În sintagma) Casă (sau imobil) de raport = casă sau imobil cumpărat sau construit în vederea speculei. – Din fr. rapport.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RAPÓRT s.n. I. 1. Legătură, relație între fenomene, între noțiuni etc. ♦ (La pl.) Legături (de prietenie, de serviciu etc.). 2. (Mat.) Câtul a două mărimi de același fel. 3. Relație (numerică) între două valori. II. Casă de raport = casă construită pentru a fi închiriată și a aduce astfel beneficii. III. Comunicare scrisă sau orală, dare de seamă, expozeu care se adresează către o instanță judiciară, către un șef ierarhic, către o adunare generală etc.; momentul când se face această prezentare. ♦ (Mil.) Scurtă prezentare orală asupra situației trupei, făcută de un militar în fața superiorului său. [Pl. -orturi, -oarte. / < fr. rapport].
Sursa: Dicționar de neologisme
RAPÓRT s. n. I. 1. legătură între obiecte, fenomene, noțiuni etc. ◊ (pl.) relație între două valori. ◊ (mat.) câtul a două mărimi de același fel. 3. (gram.) relație stabilită între cuvinte, construcții și propoziții. II. câștig. ♦ casă de ~ = casă construită pentru a fi închiriată și a aduce astfel beneficii. III. 1. dare de seamă, făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., o relatare asupra unei activități. 2. scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său. (< fr. rapport)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*rapórt n., pl. urĭ (fr. rapport, d. rapporter, a raporta). Asemănare, analogie, puncte comune: persoane care aŭ raporturĭ de caracter. Legătură, relațiune între lucrurĭ saŭ persoane: raportu dintre cauză și efect, raporturile politice dintre doŭă țărĭ. Jur. Acțiunea de a aduce la o moștenire o sumă saŭ alt-ceva primit în ainte [!] p. a avea acuma drept la împărțirea acesteĭ moștenirĭ. V. proisfora). Gram. Relațiunea dintre cuvinte: raportu subĭectuluĭ cu predicatu. Mat. Raportu a doŭă numere, cîtu împărțiriĭ lor. Raportu a doŭă mărimĭ, număru care exprimă măsura unuĭa cînd cel-lalt e luat ca unitate. Pl. oarte. Dare de samă [!], relațiune, expunere a faptelor: rapoartele prefecților către guvern. În raport cu, față de, proporțional, comparativ cu: pămîntu e mic în raport cu soarele. Supt [!] raportu..., în privința..., din punctu de vedere al...: supt raportu onestitățiĭ, el e invulnerabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*rapórt și -éz, a -á v. tr. (fr. rapporter, d. porter, a purta). Fac un raport, relatez, povestesc cele văzute: prefecțiĭ raportează guvernuluĭ, stafetele raportară cele văzute la dușman. Povestesc din răutate saŭ din indiscrețiune: babele raportează toate. Atribuĭ, pun: acest istoric raportează cutare fapt la cutare epocă, a raporta un efect la cauza luĭ. Îndrept, spre un scop, reduc: Jidanu raportează toate la cîștig. Geom. Trag pe hîrtie în proporțiunĭ reduse: a raporta unghĭurĭ. Jur. Aduc la moștenire partea pe care am luat-o în ainte [!] p. a participa acuma la împărțire. V. refl. Am legătură, îs în relațiune: pronumele relativ se raportă la antecedentu luĭ. A te raporta la cineva, a te referi, a te sprijini pe vorbele, credința, deciziunea sa. – Formele scurte nu diferă în înț. de cele lungĭ și se uzitează la pers. III cu înțelesu de „am relațiune, mă refer”. Formele lungĭ se pot întrebuința în toate cazurile. Tot așa, comportă și -ează. V. reportez.
Sursa: Dicționaru limbii românești
rapórt1 (relatare oficială, cât între două mărimi) s. n., pl. rapoárteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită rapórt2 (relație) s. n., pl. rapórturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
rapórt3 (venit) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RAPÓRT (‹ fr.) s. n. I. 1. (FILOZ.) Relație: proporție, măsură comună. R. de forțe = stadiul atins de confruntarea unor forțe social-democratice, militare, opuse, ponderea fiecăreia dintre aceste forțe în determinarea unui deznodământ, tendința evoluției acestei confruntări. Analiza r. de f. pe plan mondial are un rol deosebit în stabilirea liniei politice a unui stat. ◊ Loc. În raport cu... = față de..., în comparație cu... Sub raportul (sau sub acest raport) = din acest punct de vedere. 2. R. juridic = relația socială reglementată de o normă juridică și care, în consecință, produce efecte juridice (ex. r. juridic de muncă, r. de vânzare-cumpărare). 3. (Dr.) R. succesoral = întoarcerea în patrimoniul succesoral al bunurilor dobândite pe cale de donație, de la cel care lasă moștenirea, către descendenți și soțul supraviețuitor, care vin împreună la moștenire. 4. (MAT.) Simbol care indică operația de împărțire a două numere, polinoame etc. ♦ Număr care pune în evidență rezultatul comparării a două mărimi sau care indică de câte ori o doua mărime se cuprinde în prima. ◊ (EC.) R. de schimb = (în comerțul exterior) relația dintre prețurile de export și cele din import; respectiv puterea de cumpărare în comerțul exterior al unei țări. Se calculează ca indice prin împărțirea indicelui de export la indicele prețurilor de import. ◊ (TEHN.) R. de compresiune = r. dintre volumul maxim al cilindrului unei mașini, corespunzător poziției pistonului la punctul mort exterior (depărtat) și volumul lui minim, corespunzător poziției pistonului la punctul interior (apropiat). R. de mase = r. dintre mase unei rachete înainte de decolare și masa acesteia după încetarea definitivă a funcționării motorului. R. de transformare = a) (TEHN.) r. dintre viteza unui element condus și viteza elementului conducător al unui mecanism (reductor, schimbător de viteză, transmisiune cu curea etc.); se numește r. de multiplicare când are valoarea supraunitară și r. de demultiplicare, când are valoarea subunitară; b) (ELT.) r. dintre valoarea efectivă (eficace) a tensiunii la bornele înfășurării primare a unui transformator electric și valoarea efectivă a tensiunii la bornele înfășurării secundare a transformatorului în condiții de funcționare date. La transformatoarele monofazate, r. de t. este apropiat în condiții obișnuite de funcționare, de r. dintre numerele de spirale ale celor două înfășurări. II. 1. Informare scrisă sau verbală făcută de către o persoană sau de către un colectiv în fața unei adunări sau a unei autorități asupra unei activități, a unor fapte etc. 2. (Dr.) Înscris care cuprinde punctul de vedere al unei comisii a parlamentului asupra unui proiect de lege sau a unei probleme care i-a fost trimisă spre studiere. 3. (MILIT.) Scurtă prezentare a situației unei subunități sau a unei unități făcută de un subaltern către comandant. III. Câștig. ◊ Casă (sau imobil) de raport = casă sau imobil care, prin închiriere, aduce venit proprietarului.Sursa: Dicționar enciclopedic raport n. 1. dare de seamă despre o misiune sau o lucrare: raportul unui inginer, medic; 2. analogie, convenință: aceste două edificii au raport laolaltă; 3. relațiuni (naturale sau logice) între lucruri: raport de cauză la efect; 4. relațiuni între oameni: raporturi de amicie; 5. Gram. relațiunea vorbelor între ele: raportul adjectivului cu substantivul său; 6. relațiuni între două mărimi sau cantități matematice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RAPÓRT, (I) raporturi, (II) rapoarte, s. n. I. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili; relație. ◊ Expr. În raport cu... = față de..., în comparație cu... Sub raportul (sau sub acest raport, sub diverse raporturi, sub toate raporturile) = din acest punct de vedere (sau din diverse puncte, din toate punctele de vedere, sub toate aspectele). 2. (Mai ales la pl.) Contact, legătură între mai multe persoane, instituții etc.; relație. 3. (Mat.) Câtul dintre două mărimi de același fel, exprimate în aceleași unități. 4. Relație (numerică) între două valori. II. 1. Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., cuprinzând o relatare (oficială) asupra unei activități personale sau colective; textul acestei comunicări. 2. Scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său; ora, momentul când se face această prezentare. ◊ Expr. A se prezenta (sau a ieși, a fi scos) la raport = a se prezenta (sau a fi chemat) în fața unui superior pentru a-și susține o doleanță sau a răspunde pentru o greșeală săvârșită. III. (în sintagma) Casă (sau imobil) de raport = casă sau imobil cumpărat sau construit în vederea speculei. – Din fr. rapport.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) RAPÓRT, (I) raporturi, (II) rapoarte, s. n. I. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili; relație. ◊ Expr. În raport cu... = față de..., în comparație cu... Sub raportul (sau sub acest raport, sub diverse raporturi, sub toate raporturile) = din acest punct de vedere (sau din diverse puncte, din toate punctele de vedere, sub toate aspectele). 2. (Mai ales la pl.) Contact, legătură între mai multe persoane, instituții etc.; relație. 3. (Mat.) Câtul dintre două mărimi de același fel, exprimate în aceleași unități. 4. Relație (numerică) între două valori. II. 1. Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., cuprinzând o relatare (oficială) asupra unei activități personale sau colective; textul acestei comunicări. 2. Scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său; ora, momentul când se face această prezentare. ◊ Expr. A se prezenta (sau a ieși, a fi scos) la raport = a se prezenta (sau a fi chemat) în fața unui superior pentru a-și susține o doleanță sau a răspunde pentru o greșeală săvârșită. III. (În sintagma) Casă (sau imobil) de raport = casă sau imobil cumpărat sau construit în vederea speculei. – Din fr. rapport.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RAPÓRT s.n. I. 1. Legătură, relație între fenomene, între noțiuni etc. ♦ (La pl.) Legături (de prietenie, de serviciu etc.). 2. (Mat.) Câtul a două mărimi de același fel. 3. Relație (numerică) între două valori. II. Casă de raport = casă construită pentru a fi închiriată și a aduce astfel beneficii. III. Comunicare scrisă sau orală, dare de seamă, expozeu care se adresează către o instanță judiciară, către un șef ierarhic, către o adunare generală etc.; momentul când se face această prezentare. ♦ (Mil.) Scurtă prezentare orală asupra situației trupei, făcută de un militar în fața superiorului său. [Pl. -orturi, -oarte. / < fr. rapport].
Sursa: Dicționar de neologisme
RAPÓRT s. n. I. 1. legătură între obiecte, fenomene, noțiuni etc. ◊ (pl.) relație între două valori. ◊ (mat.) câtul a două mărimi de același fel. 3. (gram.) relație stabilită între cuvinte, construcții și propoziții. II. câștig. ♦ casă de ~ = casă construită pentru a fi închiriată și a aduce astfel beneficii. III. 1. dare de seamă, făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., o relatare asupra unei activități. 2. scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său. (< fr. rapport)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*rapórt n., pl. urĭ (fr. rapport, d. rapporter, a raporta). Asemănare, analogie, puncte comune: persoane care aŭ raporturĭ de caracter. Legătură, relațiune între lucrurĭ saŭ persoane: raportu dintre cauză și efect, raporturile politice dintre doŭă țărĭ. Jur. Acțiunea de a aduce la o moștenire o sumă saŭ alt-ceva primit în ainte [!] p. a avea acuma drept la împărțirea acesteĭ moștenirĭ. V. proisfora). Gram. Relațiunea dintre cuvinte: raportu subĭectuluĭ cu predicatu. Mat. Raportu a doŭă numere, cîtu împărțiriĭ lor. Raportu a doŭă mărimĭ, număru care exprimă măsura unuĭa cînd cel-lalt e luat ca unitate. Pl. oarte. Dare de samă [!], relațiune, expunere a faptelor: rapoartele prefecților către guvern. În raport cu, față de, proporțional, comparativ cu: pămîntu e mic în raport cu soarele. Supt [!] raportu..., în privința..., din punctu de vedere al...: supt raportu onestitățiĭ, el e invulnerabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*rapórt și -éz, a -á v. tr. (fr. rapporter, d. porter, a purta). Fac un raport, relatez, povestesc cele văzute: prefecțiĭ raportează guvernuluĭ, stafetele raportară cele văzute la dușman. Povestesc din răutate saŭ din indiscrețiune: babele raportează toate. Atribuĭ, pun: acest istoric raportează cutare fapt la cutare epocă, a raporta un efect la cauza luĭ. Îndrept, spre un scop, reduc: Jidanu raportează toate la cîștig. Geom. Trag pe hîrtie în proporțiunĭ reduse: a raporta unghĭurĭ. Jur. Aduc la moștenire partea pe care am luat-o în ainte [!] p. a participa acuma la împărțire. V. refl. Am legătură, îs în relațiune: pronumele relativ se raportă la antecedentu luĭ. A te raporta la cineva, a te referi, a te sprijini pe vorbele, credința, deciziunea sa. – Formele scurte nu diferă în înț. de cele lungĭ și se uzitează la pers. III cu înțelesu de „am relațiune, mă refer”. Formele lungĭ se pot întrebuința în toate cazurile. Tot așa, comportă și -ează. V. reportez.
Sursa: Dicționaru limbii românești
rapórt1 (relatare oficială, cât între două mărimi) s. n., pl. rapoárteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită rapórt2 (relație) s. n., pl. rapórturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită rapórt3 (venit) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RAPÓRT (‹ fr.) s. n. I. 1. (FILOZ.) Relație: proporție, măsură comună. R. de forțe = stadiul atins de confruntarea unor forțe social-democratice, militare, opuse, ponderea fiecăreia dintre aceste forțe în determinarea unui deznodământ, tendința evoluției acestei confruntări. Analiza r. de f. pe plan mondial are un rol deosebit în stabilirea liniei politice a unui stat. ◊ Loc. În raport cu... = față de..., în comparație cu... Sub raportul (sau sub acest raport) = din acest punct de vedere. 2. R. juridic = relația socială reglementată de o normă juridică și care, în consecință, produce efecte juridice (ex. r. juridic de muncă, r. de vânzare-cumpărare). 3. (Dr.) R. succesoral = întoarcerea în patrimoniul succesoral al bunurilor dobândite pe cale de donație, de la cel care lasă moștenirea, către descendenți și soțul supraviețuitor, care vin împreună la moștenire. 4. (MAT.) Simbol care indică operația de împărțire a două numere, polinoame etc. ♦ Număr care pune în evidență rezultatul comparării a două mărimi sau care indică de câte ori o doua mărime se cuprinde în prima. ◊ (EC.) R. de schimb = (în comerțul exterior) relația dintre prețurile de export și cele din import; respectiv puterea de cumpărare în comerțul exterior al unei țări. Se calculează ca indice prin împărțirea indicelui de export la indicele prețurilor de import. ◊ (TEHN.) R. de compresiune = r. dintre volumul maxim al cilindrului unei mașini, corespunzător poziției pistonului la punctul mort exterior (depărtat) și volumul lui minim, corespunzător poziției pistonului la punctul interior (apropiat). R. de mase = r. dintre mase unei rachete înainte de decolare și masa acesteia după încetarea definitivă a funcționării motorului. R. de transformare = a) (TEHN.) r. dintre viteza unui element condus și viteza elementului conducător al unui mecanism (reductor, schimbător de viteză, transmisiune cu curea etc.); se numește r. de multiplicare când are valoarea supraunitară și r. de demultiplicare, când are valoarea subunitară; b) (ELT.) r. dintre valoarea efectivă (eficace) a tensiunii la bornele înfășurării primare a unui transformator electric și valoarea efectivă a tensiunii la bornele înfășurării secundare a transformatorului în condiții de funcționare date. La transformatoarele monofazate, r. de t. este apropiat în condiții obișnuite de funcționare, de r. dintre numerele de spirale ale celor două înfășurări. II. 1. Informare scrisă sau verbală făcută de către o persoană sau de către un colectiv în fața unei adunări sau a unei autorități asupra unei activități, a unor fapte etc. 2. (Dr.) Înscris care cuprinde punctul de vedere al unei comisii a parlamentului asupra unui proiect de lege sau a unei probleme care i-a fost trimisă spre studiere. 3. (MILIT.) Scurtă prezentare a situației unei subunități sau a unei unități făcută de un subaltern către comandant. III. Câștig. ◊ Casă (sau imobil) de raport = casă sau imobil care, prin închiriere, aduce venit proprietarului.Sursa: Dicționar enciclopedic raport n. 1. dare de seamă despre o misiune sau o lucrare: raportul unui inginer, medic; 2. analogie, convenință: aceste două edificii au raport laolaltă; 3. relațiuni (naturale sau logice) între lucruri: raport de cauză la efect; 4. relațiuni între oameni: raporturi de amicie; 5. Gram. relațiunea vorbelor între ele: raportul adjectivului cu substantivul său; 6. relațiuni între două mărimi sau cantități matematice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RAPÓRT, (I) raporturi, (II) rapoarte, s. n. I. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili; relație. ◊ Expr. În raport cu... = față de..., în comparație cu... Sub raportul (sau sub acest raport, sub diverse raporturi, sub toate raporturile) = din acest punct de vedere (sau din diverse puncte, din toate punctele de vedere, sub toate aspectele). 2. (Mai ales la pl.) Contact, legătură între mai multe persoane, instituții etc.; relație. 3. (Mat.) Câtul dintre două mărimi de același fel, exprimate în aceleași unități. 4. Relație (numerică) între două valori. II. 1. Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., cuprinzând o relatare (oficială) asupra unei activități personale sau colective; textul acestei comunicări. 2. Scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său; ora, momentul când se face această prezentare. ◊ Expr. A se prezenta (sau a ieși, a fi scos) la raport = a se prezenta (sau a fi chemat) în fața unui superior pentru a-și susține o doleanță sau a răspunde pentru o greșeală săvârșită. III. (în sintagma) Casă (sau imobil) de raport = casă sau imobil cumpărat sau construit în vederea speculei. – Din fr. rapport.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)