Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele rapid:

RAPÍD, -Ă, rapizi, -de, adj., s. n. I. Adj. (Adesea adverbial) Care se mișcă, se desfășoară, se execută cu repeziciune. ◊ Tren rapid (și substantivat, n.) = tren care circulă cu viteză mare și care oprește numai în stațiile importante. II. S. n. 1. Canal cu pantă mai mare decât panta critică și care racordează două tronsoane ale unui curs de apă situate la înălțimi diferite. 2. (Geol.) Cataractă (I). – Din fr. rapide, lat. rapidus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


RAPÍD, -Ă adj. Care se petrece într-un timp scurt; care se mișcă, care are loc repede. ♦ Foarte înclinat, pieptiș. ♦ Tren rapid (și s.n.) = tren de mare viteză, care oprește numai în stațiile foarte importante. // s.f. Canal care racordează două tronsoane ale unui curs de apă situate la înălțimi diferite. ♦ Parte a unui curs de apă cu pantă foarte accentuată. ♦ Povârniș, suprafață puternic înclinată, abruptă; repeziș. [< fr. rapide].
Sursa: Dicționar de neologisme

RAPÍD, -Ă I. adj. (și adv.) care se petrece, se execută cu repeziciune; repede. ◊ foarte înclinat, pieptiș. ♦ tren ~ (și s. n.) = tren de mare viteză, care oprește numai în stațiile foarte importante. II. s. n. 1. canal cu pantă accentuată care racordează două înălțimi diferite. ◊ sector al unui curs de apă cu pantă foarte accentuată. 2. suprafață puternic înclinată, abruptă; povârniș. 3. (geol.) cataractă. (< fr. rapide, lat. rapidus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*rápid, -ă adj. (lat. rápidus). Răpede: tren rapid. Adv. A plecat rapid.
Sursa: Dicționaru limbii românești

rapíd1 adj. m., pl. rapízi; f. rapídă, pl. rapíde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rapíd2 s. n., pl. rapíde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RAPÍD, -Ă, rapizi, -de, adj., s. n. I. Adj. (Adesea adverbial) Care se mișcă, se desfășoară, se execută cu repeziciune. ◊ Tren rapid (și substantivat, n.) = tren care circulă cu viteză mare și care oprește numai în stațiile importante. II. S. n. 1. Canal cu pantă mai mare decât panta critică și care racordează două tronsoane ale unui curs de apă situate la înălțimi diferite. 2. (Geol.) Cataractă (I). – Din fr. rapide, lat. rapidus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)