Am găsit o definiție pentru cuvantul/cuvintele randuit:

rânduít, -ă, adj. – Sortit, predestinat: „De m-aș duce să mă duc, / Ce mi-i rânduit, ajung” (Ștețco 1990: 344). – Rând + -uit.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș


Forme flexionare:

rânduit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul rândui