Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele rană:

RÁÑA [RANIA] s. f. suprafață de eroziune ușor înclinată, acoperită cu pietrișuri de cuarț; glacis. (< sp. raña)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


RANA, familie din Nepal care a acaparat puterea guvernamentală (la 17 sept. 1846) prin generalul Rana Jang Bahadur (1817-1877), prim-ministru (1846-1856 și 1857-1877). A instituit un regim autoritar și a controlat, prin reprezentanții săi – care au fost prim-miniștri (până în 1951) – viața politică a țării. Perioada din istoria Nepalului cuprinsă între 1846 și 1951 este cunoscută ca era R.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația. A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin sufletesc. – Din sl. rana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ránă (rắni), s. f. – Bubă, plagă. – Mr. rană, megl. rănă. Sl. (bg., sb., cr., slov., rus.) rana (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 304; Conev 92). – Der. răni, vb. (a face răni), din sl. raniti; rănitură, s. f. (înv., rană).
Sursa: Dicționarul etimologic român

ránă f., pl. rănĭ (vechĭ) rane (vsl. bg. sîrb. rus. rána, rană). Leziune produsă în carne pintr´o [!] lovitură c´un glonț orĭ c´o armă ascuțită: o rană din bătălie. Fig. Suferință morală, întristare adîncă: ranele [!] vrăjmășieĭ (Cant. Ist. ĭer. 382).
Sursa: Dicționaru limbii românești

ránă s. f., g.-d. art. rắnii; pl. răni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rană f. 1. ruptură în părțile moi ale corpului; 2. fig. suferință, durere: rănile inimei. [Slav. RANA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația. A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin sufletesc. – Din sl. rana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RẤNĂ s. f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ◊ Loc. adv. și (rar) adj. Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb. [Var.: (reg.) rấlă s. f.] – Lat. *rena (= renes).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

rấnă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rână f. coastă, lature: îl găsi la umbră culcat pe o rână PANN. [Mold. râlă: origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RẤNĂ s. f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ◊ Loc. adv. și (rar) adj. Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb. [Var.: (reg.) rấlă s. f.] – Lat. *rena (= renes).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)