Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele ramuri:

RAMURI, revistă literară, inițial de orientare semănătoristă, apoi eclectică, apărută cu intermitențe, de la 5 dec. 1905 până la 1 mai 1947, la Craiova, Iași și apoi la București. Între 1 ian. 1915 și 15 iul. 1917 a apărut cu titlul „Drum drept”, sub direcția lui N. Iorga. Din conducerea sa au făcut parte C. Făgețel-Șaban și D. Tomescu. Printre colaboratori: E. Gârleanu, Șt. O. Iosif, I.L. Caragiale, T. Arghezi, L. Blaga, N. Iorga, I. Pillat, N. Crainic, I. Minulescu, A. Cotruș, D. Nanu ș.a. De la 1 aug. 1964 până în 1989 apare la Craiova o serie nouă. Printre redactorii-șefi: Al. Piru (1969-1974), M. Sorescu (1974-1989). Colaboratori: V. Carianopol, I. Purcaru, E. Simion, N. Manolescu, Constanța Buzea, M. Ciobanu, P. Țugui, Șt. Aug. Doinaș, Șt. Bănulescu ș.a. Din 1990 apare o altă serie, avându-l ca redactor-șef tot pe M. Sorescu (1990-1996). Colaboratori: M. Dinescu, D. Micu, M. Șora, E. Cioran ș.a.
Sursa: Dicționar enciclopedic


RĂMURÍ, pers. 3 rămurește, vb. IV. Refl. (Pop.) A se ramifica. – Din ramură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

rămurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. rămuréște, imperf. 3 sg. rămureá; conj. prez. 3 să rămureáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RĂMURÍ, pers. 3 rămurește, vb. IV. Refl. (Pop.) A se ramifica. – Din ramură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

ramuri - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ram

ramuri - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ram

ramuri - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ramură

ramuri - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ramură

ramuri - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul ramură