Am găsit 38 de definiții pentru cuvantul/cuvintele ramă:

RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].
Sursa: Dicționar de neologisme

RAMÁ1 vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

-RÁMA2 elem. -orama.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ramá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 rameáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Rama f. divinitate indiană, una din incarnațiunile lui Vișnu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].
Sursa: Dicționar de neologisme

RAMÁ1 vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

-RÁMA2 elem. -orama.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ramá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 rameáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Rama f. divinitate indiană, una din incarnațiunile lui Vișnu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÁMĂ1, rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RÁMĂ2, rame, s. f. Vâslă (a unei ambarcații) manevrată pe o singură parte. – Din fr. rame.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RÁMĂ s.f. (Rar) Cârmă de barcă, vâslă. [Pl. -me. / < fr. rame].
Sursa: Dicționar de neologisme

RÁMĂ1 s. f. vâslă. (< fr. rame)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

RÁMĂ2 s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

rámă (ráme), s. f. – Cadru. Germ. Rahmen (Tiktin; REW 7012; Candrea), cf. pol., rus., mag. rama (Cihac, II, 304; Gáldi, Dict., 154); der. din lat. (Koerting 7727) nu este posibilă. – Der. rămar (var. ramagiu), s. m. (fabricant de rame); înrăma, vb. (a pune în ramă); ramcă, s. f. (rama plăcii fotografice), cf. bg. ramka.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) *rámă f., pl. e (fr. rame, d. ramer, lat. *remare, it. remare, a vîsli). Mar. Lopată de mînat luntrea. V. opacină.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *rámă f., pl. e (d. germ. rahmen, cadru). Cadru, pervaz: rama unuĭ tabloŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

rámă s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RÁMĂ1 (‹ germ.) s. f. 1. Cadru de lemn, de metal, de ceramică, simplu sau ornamentat, cu contur diferit (poligonal sau curb), care protejează, susține o placă, un geam, marginile unui obiect (ex. ale unei oglinzi), care menține o pânză întinsă. 2. Fâșie de piele flexibilă, cusută pe marginea încălțămintei, care fixează talpa.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RÁMĂ2 (‹ fr.) s. f. Vâslă manevrată pe un singur bord.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RÁMĂ3 (‹ fr.) s. f. Garnitură de vagoane de metrou.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ramă f. cadră, pervaz. [Rus. RAMA (din nemț. Rahmen)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÁMĂ1, rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÁMĂ2, rame, s. f. Vâslă manevrată pe un singur bord. – Din fr. rame.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÂMÁ, pers. 3 rấmă, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ◊ Expr. (Tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – Lat. rimare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

râmá (a ~) vb., ind. prez. 3 rấmă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

râmà v. 1. a scurma sub pământ ca porcii; 2. fig. a roade: mă râmă la inimă să știu ISP. [Lat. RIMARI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÂMÁ, pers. 3 rấmă, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ◊ Expr. (Tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – Lat. rimare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RẤMĂ, râme, s. f. Vierme anelid cu corpul lung, de culoare roșcată, care trăiește în pământ sau pe sub pietre, hrănindu-se cu pământ bogat în resturi vegetale (Lumbricus terrestris). – Din râma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

râmă, râme s. f. (glum.) 1. penis (mai ales de dimensiuni reduse). 2. autobuz articulat.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

rấmă s. f., g.-d. art. rấmei; pl. rấme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

râmă f. vierme inelat cu corpul rotund, folositor agriculturei (Lumbricus agricola): râmele umblă a ploaie. [Tras din râmà].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RẤMĂ, râme, s. f. Vierme anelid cu corpul lung, de culoare roșcată, care trăiește în pământ sau pe sub pietre, hrănindu-se cu pământ bogat în resturi vegetale (Lumbricus terrestris). – Din râma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)