ráităr (-ri), s. m. – Călăreț. – Var. raiter. Germ. Reiter, prin intermediul pol. rajter, rus. rejtar (Tiktin). Sec. XVIII, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
răĭtár m. (pol. rajtar, rus. reĭtár, d. germ. reiter, călăreț. V. falaĭtar). Vechĭ. Panțîr călare străin. – Și ráĭter.
Sursa: Dicționaru limbii românești