RADIOEMISIÚNE, radioemisiuni, s. f. 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. 2. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe culturale etc. [Pr.: -di-o-e-mi-si-u-. – Var.: radioemísie s. f.] – Din fr. radio-émission.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RADIOEMISIÚNE s.f. Emisiune radiofonică. [Pron. -si-u-, var. radioemisie s.f. / cf. fr. radioémission].
Sursa: Dicționar de neologisme
RADIOEMISIÚNE s. f. emisiune radiofonică. (< fr. radioémission)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
radioemisiúne (emisiune radiofonică) (-di-o-, -si-u-) s. f., g.-d. art. radioemisiúnii; pl. radioemisiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RADIOEMISIÚNE s. f. v. radioemisie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)