RADICULÁR, -Ă, radiculari, -e, adj. Care aparține radiculei, care se referă la radiculă. – Din fr. radiculaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RADICULÁR, -Ă adj. Care aparține rădăcinii, care se referă la rădăcină. [< fr. radiculaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
RADICULÁR, -Ă adj. referitor la rădăcină. (< fr. radiculaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
radiculár adj. m., pl. radiculári; f. radiculáră, pl. radiculáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RADICULÁR, -Ă, radiculari, -e, adj. Care aparține radiculei, care se referă la radiculă. – Din fr. radiculaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)