Am găsit 23 de definiții pentru cuvantul/cuvintele rață:

RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reuși, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greș. ♦ Refl. A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanșată. – Din fr. rater.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


RATÁ, ratéz, vb. I. 2. ♦ (Joc. sport.) Tranz. și intranz. A eșua în încercarea de a realiza din poziții favorabile un punct, un gol etc. pe parcursul meciului, datorită impreciziei tehnice, a stării de oboseală, a dezechilibrării, a grabei, a emoției etc.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

RATÁ vb. I. 1. tr. A scăpa, a pierde o ocazie, a da greș. ♦ A nu reuși, a nu izbuti în ceva. 2. intr. (Despre explozibile, arme de foc) A nu lua foc. [< fr. rater].
Sursa: Dicționar de neologisme

RATÁ vb. I. tr. a pierde o ocazie, a nu reuși, a da greș. II. intr. (despre explozibile, arme de foc, proiectile) a nu lua foc. (< fr. rater)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ratá (a ~) vb., ind. prez. 3 rateáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reuși, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greș. ♦ Refl. A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanșată. – Din fr. rater.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÁTĂ, rate, s. f. 1. Cotă, parte eșalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în tranșe (egale). 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată. Rată a finanțării interne = raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea investiției. – Din germ. Rate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RÁTĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile în care se eșalonează o sumă de bani sau o obligație de altă natură pentru a fi achitată sau distribuită treptat la anumite termene. 2. Raport (procentual), procent (al scontului, al dobânzii etc.). ♦ Rata plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capitalul variabil; rata profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat. [Pl. -te. / < germ. Rate].
Sursa: Dicționar de neologisme

RÁTĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile în care se eșalonează o datorie sau o altă obligație pentru a fi achitată sau distribuită treptat, la anumite termene. 2. raport, procent (al contului, al dobânzii etc.). ♦ a plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capacitalul variabil; ♦ a profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat. (< germ. Rate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

rátă (ráte), s. f. – Termen, soroc, parte dintr-o sumă care se plătește în mai multe rînduri. Germ. Rate (Candrea), cf. it. ratangr. ράτα (Meyer, Neugr. St., IV, 75).
Sursa: Dicționarul etimologic român

*rátă f., pl. e (it. rata, rată, lat. ratus, rata, socotit, fixat, pro rata parte, proporțional; germ. rate). Cîșt. O parte din preț orĭ din suma datorită [!]: librar care vinde în rate. V. anuitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

rátă s. f., g.-d. art. rátei; pl. ráte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RÁTĂ (‹ germ.) s. f. 1. Cotă, parte eșalonată dintr-o datorie sau dintr-o obligație, care urmează să fie plătită la un termen dinainte fixat. Loc. În rate = cu plata eșalonată în părți (de obicei egale). 2. Raport (procentual) între doi indicatori. (FIN.) Rate financiare = raportul dintre două elemente ale situației financiare ale unei întreprinderi, care se condiționează din punct de vedere economic. R. financiare exprimă diferitele forme ale eficienței economice. ♦ R. dobânzii = raportul procentual dintre dobânda încasată sau de plătit și suma împrumutată. ♦ R. anuală a inflației = creșterea medie a prețurilor de consum într-un an față de anul precedent. Se calculează ca un raport, exprimat procentual, între indicele mediu la prețurilor dintr-un an și cel precedent, din care se scade 100. ♦ R. profitului v. rentabilitate.Curs (ex. r. schimbului) R. anuală a natalității, indice ce măsoară frecvența nașterilor prin raportarea numărului născuților vii în anul respectiv la numărul total al populației.
Sursa: Dicționar enciclopedic

rată f. termen convenit de plată.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÁTĂ, rate, s. f. 1. Cotă, parte eșalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în tranșe (egale). 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată. Rată a finanțării interne = raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea investiției. Rata anuală a inflației = creșterea medie a prețurilor de consum într-un an față de anul precedent. – Din germ. Rate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÁȚĂ, rațe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări domestice și sălbatice, înotătoare, cu ciocul lat și turtit, cu trunchiul scurt și îndesat, și cu picioarele scurte, deplasate în partea posterioară a trunchiului (Anas).Rață sălbatică = strămoșul celor mai multe rațe domestice, foarte asemănătoare cu acestea și apreciată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhynchos). Rață domestică = denumire dată multiplelor varietăți provenite prin domesticirea raței sălbatice și deosebite între ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitățile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se mișca, a umbla) ca o rață = (a merge etc.) cu mersul legănat, greoi. 2. Urinal. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. alb. rosë, scr. raca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ráță (ráțe), s. f. – Pasăre inotătoare cu ciocul lat și turtit. – Mr. rosă. Sl. (sb., slov. raca, bg. rĕca, sb. race), cf. alb. rosë (› mr.) mag. réce (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 310; Conev 54). Der. din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, II, 16) sau din alb. (Philippide, II, 730) este improbabilă. – Der. rățoi, s. m. (masculul raței); rățoi, vb. refl. (a se răsti la cineva, a ridica vocea; a se făli, a face pe); rățoială, s. f. (umflare în pene, lăudăroșenie).
Sursa: Dicționarul etimologic român

ráță f., pl. e și (est) rățĭ (sîrb. raca, nsl. raca, [de unde și ung. réce]; alb. rosă). Un fel de pasăre palmipedă domestică maĭ mică de cît [!] gîsca și cu botu lat (ánas): rața măcăĭește. Rața leșească, gotcă. Mers de rață, mers legănat, ca de om gras. A arunca cuĭva o rață în traĭstă (pin [!] aluz. la măcăitu trădător al rațeĭ), a răspunde la acuzațiunile saŭ ironiile cuĭva pintr´o [!] vorbă care să-l pună la locu luĭ orĭ să-l coste orĭ să-l compromită. – Rațele sălbatice îs maĭ micĭ de cît cele domestice și trăĭesc pe la noĭ în mare număr, maĭ ales pe lacurĭ. Oŭăle de rață îs maĭ marĭ și maĭ gustoase de cît cele de găină, ĭar coaja lor e verzuĭe, dar și albă une-orĭ. V. boboc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ráță s. f., g.-d. art. ráței; pl. ráțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RÁȚĂ (cuv. autohton) s. f. Pasăre înotătoare din ordinul anseriformelor, cu cioc lățit, cu trunchi scurt și îndesat și picioare deplasate spre partea posterioară a trunchiului. Masculul are de obicei penajul mai viu colorat. Există numeroase specii, majoritatea fiind migratoare. Se disting rațe de suprafață, din familia Anatine, care se hrănesc prin agitarea apei și bascularea corpului pentru a căuta hrana în apă, fără a se scufunda cu totul (ex. rața sălbatică mare, rața mică, rața lingurar) și rațe scufundătoare, subfamilia Aythyine, care se scufundă și înoată sub apă (ex. rața sunătoare). ◊ R. sălbatică mare = strămoșul celor mai multe rase de rațe domestice (Anas platyrhynchos). R.-lingurar = rață cu ciocul lung, lățit la capăt ca o lingură (Anas clypeata); cuibărește rar în România, mai ales în Delta Dunării. R. mandarin (Aix galericulata), originară din China; masculul prezintă un colorit foarte original. R. sunătoare (Bucephala changula), răspândită în pădurile din nordul Eurasiei.
Sursa: Dicționar enciclopedic

rață f. 1. pasăre din ordinul notătoarelor, cu pene pestrițe lucitoare: ea folosește omului prin carnea, ouăle și puful ei cel moale (Anas); 2. hora soldaților; de-a rața, joc de copii care imită mișcările greoaie ale raței. [Dial. (Slănic) nață = lat. *ANATEA (din ANAS. ANATIS)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÁȚĂ, rațe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări domestice și sălbatice, înotătoare, cu ciocul lat și turtit, cu trunchiul scurt și îndesat, și cu picioarele scurte, deplasate în partea posterioară a trunchiului (Anas). Rață sălbatică = strămoșul celor mai multe rațe domestice, foarte asemănătoare cu acestea și apreciată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhynchos). Rață domestică = denumire dată multiplelor varietăți provenite prin domesticirea raței sălbatice și deosebite între ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitățile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se mișca, a umbla) ca o rață = (a merge etc.) cu mersul legănat, greoi. 2. Urinal. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. alb. rosë, sb. raca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

râță, râțe, s.f. (înv.) numele literei „r” din alfabetul chirilic; literă, slovă, buche; (ironic) învățătură.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme