Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele răscoli:

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


răscolí (răscolésc, răscolít), vb.1. A scormoni, a scotoci, a răvăși. – 2. A iscodi, a căuta. – 3. A despărți oile care aparțin la diferiți proprietari. – 4. A (se) răscula, a (se) revolta. Sl. raskoliti „a despărți” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Tiktin; Conev 70). – Der. răscol, s. n. (despărțirea oilor după apartenența lor; cușcă pentru păsări de curte; vas de scos apa dintr-o ambarcație; bară de lemn care unește loitrele carului), din sl. raskolŭ „despărțire”; răscoală, s. f. (rebeliune, răzvrătire; tumult, dezordine), din sl. raskola „schismă”, considerîndu-se schisma drept rebeliune (după Tiktin deverbal de la răscoli); rascolnic, s. m. (schismatic rus), din rus. raskolĭnik; răscolitor, adj. (agitator, neliniștit). În semantismul lui răscoli pare să fi intervenit o contaminare, ușor de înțeles, cu răscula „a se revolta”; răscoală „revoltă” coincide cu răscoală „el se răscoală”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

!răscolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscolésc, imperf. 3 sg. răscoleá; conj. prez. 3 să răscoleáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

răscolì v. a căuta răsturnând toate: a răscoli toată casa. [Lit. a face răscoală cercetând].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva său ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ◊ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

răscolí (răscolésc, răscolít), vb.1. A scormoni, a scotoci, a răvăși. – 2. A iscodi, a căuta. – 3. A despărți oile care aparțin la diferiți proprietari. – 4. A (se) răscula, a (se) revolta. Sl. raskoliti „a despărți” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Tiktin; Conev 70). – Der. răscol, s. n. (despărțirea oilor după apartenența lor; cușcă pentru păsări de curte; vas de scos apa dintr-o ambarcație; bară de lemn care unește loitrele carului), din sl. raskolŭ „despărțire”; răscoală, s. f. (rebeliune, răzvrătire; tumult, dezordine), din sl. raskola „schismă”, considerîndu-se schisma drept rebeliune (după Tiktin deverbal de la răscoli); rascolnic, s. m. (schismatic rus), din rus. raskolĭnik; răscolitor, adj. (agitator, neliniștit). În semantismul lui răscoli pare să fi intervenit o contaminare, ușor de înțeles, cu răscula „a se revolta”; răscoală „revoltă” coincide cu răscoală „el se răscoală”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

!răscolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscolésc, imperf. 3 sg. răscoleá; conj. prez. 3 să răscoleáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

răscolì v. a căuta răsturnând toate: a răscoli toată casa. [Lit. a face răscoală cercetând].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva său ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ◊ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

răscoli - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul răscula

răscoli - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul răscula