Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele răscoală:

RĂSCOÁLĂ, răscoale, s. f. 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a țărănimii oprimate; revoltă, răzmeriță. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitație. – Din răscula. Cf. sl. rasckola „schismă, despărțire”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


răscoală (oa dift.) f., pl. e (vsl. raskola, despărțire, schizmă, raskolŭ, răscoală; bg. sîrb. rus. raskol). Revoltă, rebeliune, răzmiriță [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

răscoálă s. f., g.-d. art. răscoálei; pl. răscoále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

răscoală f. revoltă. [Slav. RASKOLA, desbinare].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RĂSCOÁLĂ, răscoale, s. f. 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a țărănimii oprimate; revoltă, răzmeriță. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitație. – Din răscula. Cf. si. r a s c k o l a „schismă, despărțire”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

răscoală - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul răscoli

răscoală - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul răscoli

răscoală - Verb, Imperativ, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul răscoli

răscoală - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul răscula

răscoală - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul răscula

răscoală - Verb, Imperativ, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul răscula