RAGEÁ, ragele, s. f. (Turcism înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgeá s. f.] – Din tc. ricā.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
RAGEÁ, ragele, s. f. (înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgeá s. f.] – Din tc. ricā.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) RĂGEÁ s. f. v. ragea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a răgeá, V. regea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
RĂGEÁ s. f. v. ragea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
răgea - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul rage
