Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele rădiu:

RÁDIU s. n. Element radioactiv care se găsește în minereurile de uraniu, folosit în medicină și în fizica nucleară. [Var.: rádium s. n.] – Din fr. radium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


RÁDIU s.n. Element radioactiv asemănător din punct de vedere chimic cu bariul, întrebuințat în fizică și medicină. [Pron. -diu, var. radium s.n. / < fr. radium].
Sursa: Dicționar de neologisme

RÁDIU/RÁDIUM s. n. element radioactiv din grupa metalelor alcalino-pământoase, folosit în substanță emițătoare de radiații în medicină și în fizica nucleară. (< fr. radium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

rádiu [diu pron. dĭu] s. n., art. rádiul; simb. Ra
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RÁDIU (‹ fr., germ. {i}; {s} fr. radio[actif] „radioactiv”) s. n. Element radioactiv (Ra; nr. at. 88, m. at. 226,03) din grupa metalelor alcalino-pământoase. Se găsește în minereuri de uraniu. A fost descoperit în 1898 de Pierre și Maria Skłodowska-Curie și colaboratorul lor G. Bémont și izolat în 1910. Cel mai stabil izotop, Ra226, are perioada de înjumătățire de 1620 de ani; metal alb-argintiu strălucitor, foarte activ. Datorită proprietăților sale radioactive este folosit în medicină (terapia prin radiații, radiologie, medicină nucleară) și în tehincă (în amestec cu beriliu servește ca sursă de neutroni).
Sursa: Dicționar enciclopedic

*rádiŭ n. (lat. științific radium, d. lat. radius, rază, din cauză că emite raze). Chim. Un metal descoperit de Curie, Bémont și soția luĭ Curie la 1899. – Radiu se află în oxidu natural de uraniŭ și se caracterizează pin [!] sările și soluțiunile sărilor luĭ, care emit raze care influențează placa fotografică, fac aeru conductor de electricitate, produc diverse acțiunĭ chimice ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești

RÁDIU s. n. Element radioactiv care se găsește în minereurile de uraniu, folosit în medicină și în fizica nucleară. [Var.: rádium s. n.] – Din fr. radium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RẮDIU s. n. v. rediu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

rădiu n. Mold. pădurice: adio ! rădiuri, codri umbroși ! NEGR. [Vechiu-rom. reade (1537): origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RẮDIU s. n. v. rediu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)