Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele răchitan:

RĂCHITÁN, răchitani, s. m. Numele a două plante cu flori roșii-purpurii așezate la vârful tulpinilor și al ramurilor, la una în spice mari și dese (Lythrum salicaria), la cealaltă în spice lungi și subțiri (Lythrum virgatum).Răchită + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


răchitán m. (d. răchită). O mare plantă erbacee cu frunzele lanceolate, ca și răchita, și care crește pin [!] locurĭ umede (lythrum calicaria, cu varietatea lythrum virgatum) numită și lemnie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

răchitán (plantă) s. m., pl. răchitáni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RĂCHITÁN (‹răchită) s. m. Plantă erbacee perenă, meliferă, din fam. litracee (Lythrum salicaria), cu frunze opuse triunghiular lanceolate și flori bisexuate, dialipetale, scurt-pedunculate, roșietice, violete, rar alburii, așezate în inflorescențe în formă de racem sau spic. Crește în locuri mlăștinoase sau pe malul apelor. Părțile aeriene au utilizări terapeutice în medicina umană și veterinară, mai ales ca antiseptic, hemostatic și cicatrizant. Utilizat în timpul celor două războaie mondiale pentru tratarea epidemiilor de dizenterie.
Sursa: Dicționar enciclopedic

răchitan m. plantă cu florile roșii-purpurii (Lythrum salicaria). [Tras din răchită, coloarea purpurie fiind comună ambelor plante].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RĂCHITÁN, răchitani, s. m. Numele a două plante cu flori roșii-purpurii așezate la vârful tulpinilor și al ramurilor, la una în spice mari și dese (Lythrum salicaria), la cealaltă în spice lungi și subțiri (Lythrum virgatum). – Răchită + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)