Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele râca:

RÂCA, com. în jud. Argeș, în C. Găvanu-Burdea; 1.453 loc. (2005).
Sursa: Dicționar enciclopedic


RẤCĂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

rấcă2, rấci, s.f. (reg.) groapă mică; partea inferioară a piciorului găinii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

rấcă, s.f. – Ceartă, sfadă, discordie. – Din râcâi „a scurma, a răscoli„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

rấcă (fam.) s. f., g.-d. art. rấcii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RẤCĂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)