Am găsit 33 de definiții pentru cuvantul/cuvintele r:

R s. m. invar. A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă (3) vibrantă (1) dentală). [Pr.: re].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


r1 (literă) [cit. er / re / rî] s. m. / s. n., pl. r / r-uri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

r2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. r
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RŪDAKῙ Abū Abdulāh Ja'far ben Muhammad (c. 860-941), poet persan. A compus la Curtea emirului sāmānid Nasr II (914-943). Este primul mare în limba farsi; considerat părintele literaturii persane. Din opera sa s-au păstrat doar fragmente (casida „Mama vântului”, „Odă pentru bătrânețe” – cu caracter autobiografic, c. 40 de catrene, numeroase fragmente de poeme ș.a.).
Sursa: Dicționar enciclopedic

R s. m. invar. A nouăsprezecea[1] literă a alfabetului, numită „re”, și sunetul corespunzător.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

R s. m. invar. 1. A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (consoană sonantă lichidă vibrantă dentală). 2. (METR.) Simbol pentru roentgen. 3. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor reale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ºR (METR.), simbol pentru grad Réaumur.
Sursa: Dicționar enciclopedic

R&B (rhythm and blues), muzică de dans specifică populației afro-americane, provenind din blues și gospel, lansată la începutul anilor ’40 ai sec. 20. Contribuie la apariția rock and roll-ului ca muzică a albilor americani. Din RB s-au desprins noile genuri: soul, funk, disco.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RŌNIN (cuv. japonez), termen generic japonez folosit pentru samuraii fără stăpâni din perioada Edo (1600-1868).
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹDHᾹ (în tradiția indiană), păstoriță; iubita și soția lui Krișna. Iubirea lor simbolizează relațiile zeului cu sufletul fiecăruia. Este venerată ca zeiță.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹBIH (RABAH) az-Zubayr inb Fadl Allāh (c. 1840-1900), conducător militar din Africa Centrală. A cucerit imperiul Bornu (1893), stabilindu-și capitala la Dikwa, la E de L. Ciad. Înfrânt și ucis de trupele franceze la Kousseri.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RŌWNE v. Rivne.
Sursa: Dicționar enciclopedic

r m. A opt-spre-zecea literă a alfabetuluĭ. Reprezentă [!] un sunet care se produce pin [!] vibrarea vîrfuluĭ limbiĭ, maĭ mult orĭ maĭ puțin identic cu sunetu pe care-l produce pelea [!] întinsă a darabaneĭ cînd o facĭ să vibreze făcînd să sară pe ĭa [!] vîrfu degetuluĭ. Copiiĭ pînă la 3 anĭ nu-l pot pronunța și-l înlocuĭesc cu l, ŭ saŭ î saŭ chear [!] gh. Francejiiĭ de nord și Germaniĭ de nord nu-l pronunță cu vîrfu limbiĭ, ci cu rădăcina limbiĭ, vecin cu sunetu h, cu alte cuvinte un sunet hîrîit și urît. Tot așa și Jidaniĭ aŭ un r hîrîit care displace Românuluĭ. Pintre [!] Româniĭ adulțĭ aceĭa care hîrîĭe îs foarte rarĭ, de ordinar orășenĭ și extrem de rarĭ țăranĭ ! – Chinejiĭ, neavînd r, îl înlocuĭesc cu l. Eĭ zic Fulanțu (din Franța, îld. Francia) cum zic Turciĭ tulumba, din it. tromba. Dar Turciĭ, ca și Unguriĭ, aŭ r. Slaviĭ și Greciĭ aŭ și eĭ r vibrant și limpede. Italieniĭ, Spanioliĭ și Portughejiĭ aŭ un r foarte puternic. Englejiĭ, deși îl scriŭ, de multe orĭ nu-l maĭ pronunță.
Sursa: Dicționaru limbii românești

RᾹJASTHᾹN [radʒəstán], stat în NV Indiei; 342,2 mii km2; 56,5 mil. loc. (2001). Centrul ad-tiv: Jaipur. Expl. de petrol, cărbuni, min. de plumb, zinc, argint, de sare și gips. Grâu, porumb, trestie de zahăr, bumbac. Creșterea animalelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹJKOT [rádʒkot], oraș în V Indiei (Gurajāt), situat în pen. Kāthiāwār, la 201 km VSV de Ahmedābād; 966,6 mii loc. (2001). Nod feroviar. Aeroport. Ind. constr. de mașini, chimică, textilă și alim. Centru comercial. Piață agricolă (orez, bumbac, trestie de zahăr, fructe). Universitate (1967).
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹJPUTANA, reg. în NV Indiei al cărei terit. se află în actualul stat Rājastān; cuprinde și mici părți din statele Madhya Pradesh și Gujarat. Locuită din sec. 7 de rajpuți (azi c. 12 mil.), a fost invadată de musulmani (sec. 11); stăpânită de Imp. Marilor Moguli (sec. 16) și de marați (sec. 18). Din 1818, a intrat sub protectorat britanic. Celebră școală de pictură (sec. 18).
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹJSHᾹHῙ [radʒʃáhi], oraș în partea de V a Rep. Bangladesh, pe fl. Gange, la NV de Dacca, în apropiere de granița cu India; centrul ad-tiv al reg. omonime; 402,6 mii loc. (2001). Expl. de lemn. Centru comercial și agricol. Universitate (1953). Vechea denumire: Rampur Boalia. Oraș din 1876.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹJSHᾹHῙ [radʒʃáhi], reg. în V Bangladesh-ului; 34,5 mii km2; 31,4 mil. loc. (2001). Centrul ad-tiv al orașului omonim.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹMA (în mitologia hindusă), erou al poemului epic „Rāmāyana”. Considerat prototipul bărbatului ideal, model de eroism, cinste și virtute.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹM ALLᾹH, oraș în Cisiordania (Palestina), situat pe dealurile Iudeii, la 872 m alt., la 30 km NV de Ierusalim; 23,6 mii loc. (2003). Centru comercial. Ind. cimentului, de prelucr. a lemnului și alim. Plantații de măslini și viță de vie. Universitatea Birzeit (1924). Moschee. Biserică cruciată. Turnul Alb (1318). Stațiune climaterică. Fundat de califul omeiad Sulaiman ibn Abd al-Malik în anii 716-717. Ocupat de Israel în perioada 1967-1995.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹMᾹNANDA (c. 1400-c. 1470), lider spiritual indian. A predicat în hindi. Fondator al cultului de slăvire a lui Rāma adresat tuturor castelor. Numeroși discipoli în Kabῑr.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹMᾹNUJA (c. 1050-1137), brahman indian. Reprezentant al Vedantei. Autor de comentarii la Brahmasutra și Bhagavadgita prin care își formula propria concepția asupra divinității. Fondator la celei mai importante școli din religia Vaishana. R. a influențat viața religioasă din India mai ales în ce privește percepția personalizată a divinității.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹM MOHAN ROY (1772-1833), reformator religios indian. Adversar al hinduismului, a elaborat un sistem religios-filozofic în care respinge castele, idolatria, autojertfirea văduvelor etc. S-a străduit să introducă în India cultura occidentală.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹNCHῙ [ránʃi], oraș în E Indiei (Bihār), situat pe platoul Chotā Nāgpur; centrul ad-tiv al statului Jharkhand; 846 mii loc. (2001). Nod rutier. Ind. metalurgiei feroase (oțel) și neferoase (aluminiu), a constr. de mașini (mașini-unelte), textilă și alim. Universitate (1960). Municipalitate din 1869.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹS AL-KHAIMAH, emirat în SE G. Persic, în Emiratele Arabe Unite; 1,7 mii km2; 187 mii loc. (2002). Centrul ad-tiv: Rās al-Khaimah. Plantații de curmali. Creșterea caprinelor și ovinelor. Pescuit de perle. Expl. de gaze naturale. A intrat în federația Emiratelor Arabe Unite în 1972.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹ'S AT-TANNŪRAH (RAS TANURA), oraș în ESE Arabiei Saudite, în peninsula omonimă, port petrolier la G. Persic; 6,3 mii loc. (1992). Mare centru de exploatare și prelucr. a petrolului (rafinării). Pipe-line-uri pentru exportul de petrol brut.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹVANA (în mitologia hindusă), principe cu zece capete și 20 de brațe din grupul de demoni Rāhșasaj, învins de zeul Vișnu, născut ca fiu al regelui Rāma.
Sursa: Dicționar enciclopedic

RᾹZI, Abū Bakr Muhammad ibn Zakarῑyā, ar - (latinizat Rhazes) (c. 865-c. 923/925), alchimist, medic și filozof persan. Considerat cel mai mare medic al lumii musulmane. A lucrat la spitalele din ar-Rayy și Bagdad. Autor a numeroase tratate de medicină și alchimie, unde a sintetizat cunoștințele medicale ale epocii și care au influențat medicina medievală („Liber continens”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

RØNNE [rönə], oraș în Danemarca, în ins. Bornholm, al cărei centru ad-tiv este; 14 mii loc. (2003). Aeroport. Expl. de caolin. Centru comercial. Produse alim. Ceramică.
Sursa: Dicționar enciclopedic

R m. a 18-a literă a alfabetului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

R, r, s. m. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă vibrantă dentală). [Pr.: er, re, rî.Pl. și (1, n.) r-uri].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

R1NORAGÍE, rinoragii, s. f. (Med.) Hemoragie nazală; epistaxis. – Din fr. rhinorragie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

R0ToGÓL, -OÁLĂ adj., s. n. v. rotocol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)