QUATTROCÉNTO s. n. Denumire dată culturii italiene din sec. XV, cunoscută și sub numele de Renaștere timpurie. [Pr.: cua-tro-cén-] – Cuv. it.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a QUATTROCÉNTO s.n. ~ (sil. quat-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
QUATTROCÉNTO s.n. v. cuatrocento.
Sursa: Dicționar de neologisme
QUATTROCÉNTO s. n. cultura și arta italiană din sex. XV; Renașterea timpurie. (< it. quattrocento)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
quattrocénto (it.) [qua pron. cŭa] s. n., art. quattrocéntoulSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită QUATTROCÉNTO s. n. Denumire dată culturii italiene din sec. XV, cunoscută și sub numele de Renaștere timpurie. [Pr.: cua-tro-cén-] – Cuv. it.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)