pascalắu, s.n. – v. păscălău.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
păscălău, păscălăi, s.m. (reg.) persoană care prezice viitorul din pascalie; păscălitor, ghicitor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
păscălắu, (pascalău), s.n. – Imaș, loc de pășunat. – Din paște (< lat. pascere) + -ălău.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
pășcălắu, pășcălắi, s.m. (reg.) flăcău.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme