PĂSCÚT s. n. Faptul de a paște1; pășunat, pășune. – V. paște1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a păscút n., pl. urĭ. Acțiunea de a paște: vitele se duc la păscut, se întoarnă de la păscut.
Sursa: Dicționaru limbii românești
păscút s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită păscut n. 1. pășune: vitele când se întorc dela păscut ISP.; 2. acțiunea de a paște: nici de păscut gâștele nu ești bun CR. [V. paște].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂSCÚT s. n. Faptul de a paște1; pășunat, pășune. – V. paște1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
păscut - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul paște