părnăhái, părnăháie, s.n. (reg.) 1. față de pernă. 2. om mut, nebăgat în seamă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
părnăhái, s.m. – 1. Față de pernă. 2. Om de nimic, fără valoare, nebăgat în seamă (Bârlea 1924): „Tot un fecioraș de crai, / Nu ca tine, un părnăhai” (Bârlea 1924: 41). – Din magh. párnahai (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș