PUTUROȘÍE, puturoșii, s. f. Puturoșenie (2). – Puturos + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a puturoșíe f. Defectu de a fi puturos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
puturoșíe (pop., fam.) s. f., art. puturoșía, g.-d. art. puturoșíei; pl. puturoșíi, art. puturoșíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită puturoșie f. infecție, lene.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PUTUROȘÍE, puturoșii, s. f. (Pop. și fam.) Puturoșenie (2). – Puturos + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)