PUTREZITÚRĂ, putrezituri, s. f. (Rar) Putreziciune. – Putrezi + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a putrezitúră f., pl. ĭ. Lucru putrezit: o putrezitură de pod.
Sursa: Dicționaru limbii românești
putrezitúră (rar) (pu-tre-) s. f., g.-d. art. putrezitúrii; pl. putrezitúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PUTREZITÚRĂ, putrezituri, s. f. (Rar) Putreziciune. – Putrezi + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)