PUTERNICÍE, puternicii, s. f. (Înv.) Putere (I 2). – Puternic + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a puternicíe f. Vechĭ. Mare putere. Trans. Act de violență.
Sursa: Dicționaru limbii românești
puternicíe (înv.) s. f., art. puternicía, g.-d. puternicíi, art. puternicíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PUTERNICÍE s. f. (Înv.) Putere (I 2). – Puternic + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)