Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele pus:

PUS s. n. Faptul de a pune. ♦ (Pop.) Semănare, plantare. – V. pune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


–PUS Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) picior”, „de picior”. [< fr. -pus, cf. gr. pous].
Sursa: Dicționar de neologisme

PUS s.n. (Med.) Exsudat patologic vâscos, care se formează în focarele de infecție; puroi. [< fr., lat. pus].
Sursa: Dicționar de neologisme

PUS s. n. exsudat patologic vâscos care se formează în focarele de infecție; puroi. (< fr., lat. pus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

1) pus n. Acțiunea de a pune. V. nepus.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) pus, -ă adj. Depus, așezat. S. n., pl. urĭ. Pus din mînă, un fel de farmece ale babelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pus, -uri, s.n. – 1. (mag.) Farmec, vrajă. 2. (med.) Exudat vâscos, care se formează în focarele de infecție: „Tăte pusurile, / Tăte muieturile / Câte-s pă tine / Cu mătura le-om mătura” (Bilțiu 1990: 298). – Lat. pus „puroi; gunoi, murdărie„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

pus s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pus n. acțiunea de a pune: pusul mesei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PUS s. n. Faptul de a pune. ♦ (Pop.) Semănare, plantare. – V. pune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

puș1, puși, s.m. (reg.) ordonanță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

puș2, pușe, s.n. (reg.) claie, grămadă de strujeni (coceni).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

Forme flexionare:

pus - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul pune