PURITÁN, -Ă, puritani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al puritanismului; p. ext. persoană care practică sau afișează o moralitate foarte severă. 2. Adj. Care aparține puritanismului, privitor la puritanism; p. ext. care profesează sau afișează o morală excesivă. – Din fr. puritain.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PURITÁN, -Ă adj. Referitor la puritanism; (p. ext.) care practică sau afișează o morală excesivă. // s.m. și f. Adept al puritanismului; (p. ext.) om de o moralitate excesivă. [< engl. puritan, cf. fr. puritain].
Sursa: Dicționar de neologisme
PURITÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al puritanismului; (p.ext.) (om) de o moralitate rigidă. (< fr. puritain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*puritán, -ă s. (engl. puritan, d. lat. puritas, puritate). Membru al uneĭ secte de prezbiterienĭ scoțienĭ foarte austerĭ care pretind să readucă creștinizmu [!] la puritatea primitivă ținîndu-se riguros de litera Scripturiĭ. (Stuarțiĭ ĭ-aŭ persecutat, și de aceĭa mulțĭ aŭ emigrat în America). Fig. Om de o moralitate excesivă. Adj. Principiĭ puritane.
Sursa: Dicționaru limbii românești
puritán adj. m., s. m., pl. puritáni; adj. f., s. f. puritánă, pl. puritáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită puritan m. 1. nume dat presbiterienilor rigizi ai Angliei, cari pretindeau că urmează după religiunea cea mai pură; 2. fig. cel ce afectează principii severe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PURITÁN, -Ă, puritani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al puritanismului; p. ext. persoană care practică sau afișează o moralitate foarte severă. 2. Adj. Care aparține puritanismului, privitor la puritanism; p. ext. care profesează sau afișează o morală excesivă. – Din fr. puritain.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)