PURGATÍV, -Ă, purgativi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanță) care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. – Din fr. purgatif, lat. purgativus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PURGATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care are proprietatea de a curăța tubul digestiv prin defecare. [Cf. fr. purgatif, lat. purgativus].
Sursa: Dicționar de neologisme
PURGATÍV, -Ă adj., s. m. (medicament) care provoacă purgație prin stimularea peristaltismului; laxativ. (< fr. purgatif, lat. purgativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*purgatív, -ă (lat. purgativus). Med. Care servește la purgat, care cauzează purgațiune. S. n., pl. e. Remediŭ care purgă, curățenie: uleĭu de ricin e un purgativ energic, a lua purgativ. V. depurativ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
purgatív1 adj. m., pl. purgatívi; f. purgatívă, pl. purgatíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită purgatív2 s. n., pl. purgatíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită purgativ a. care poate purga. ║ n. medicament ce scoate afară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PURGATÍV, -Ă, purgativi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanță) care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. – Din fr. purgatif, lat. purgativus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)