PURECÁ vb. I v. purica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a purecà v. 1. a căuta purecii; 2. fig. și fam. a căuta cu deamăruntul: de cumperi lucrul, îl pureci și apoi tocmești. [Lat. PULICARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PURECÁ vb. I v. purica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)