Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele pur:

PUR1, puri, s. m. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbrele (Allium rotundum).Cf. lat. porrum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PUR2, -Ă, puri, pure, adj. 1. Care nu conține elemente străine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fără pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepătat din punct de vedere moral; curat, neprihănit. 3. Veritabil, autentic, adevărat. E adevărul pur.Loc. adv. Pur și simplu = nimic altceva decât...; numai și numai; nici mai mult, nici mai puțin decât... 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PUR, -Ă adj. 1. (Despre corpuri) Curat, neamestecat. ♦ Nestricat, nealterat, neviciat. ♦ Fără pete; imaculat, clar, limpede. ♦ (Fig.) Neprihănit, curat, nevinovat. 2. (Fig.) Simplu, gol. 3. (În filozofia idealistă) Desprins de realitatea materială. [Cf. lat. purus, fr. pur].
Sursa: Dicționar de neologisme

PUR, -Ă adj. 1. (despre corpuri) curat, neamestecat. ◊ nestricat, nealterat, neviciat. ◊ fără pete; imaculat, clar, limpede. ◊ (fig.) neprihănit, nevinovat. 2. veritabil, autentic, adevărat. 3. (fil. idealistă) desprins de realitatea materială. (< lat. purus, fr. pur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

pur (púră), adj. – Curat, clar. Fr. pur.Der. (din fr.) impur, adj.; puritate, s. f.; impuritate, sf.; purifica, vb.; purificator, adj.; purism, s. n.; purist, s. m.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) púr și (Vs.) por m. (lat. porrum și porrus, praz. V. praz). Usturoĭ sălbatic (allium scorodoprasum), cu varietățile rotundum, ochroléucum și ascalónicum). – Și hagimă (nord) și hașmă (Trans.). Praz (Trans.) V. aĭ 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *pur, -ă adj. (lat. purus). Curat, neamestecat: aer, vin pur; apă pură. Fig. Cast, integru: vĭață pură. Gram. Fără barbarizme [!] orĭ alte defecte: stil pur. Pur și simplu, curat, de-a binele [!]: acesta e pur și simplu nebun. Adv. A trăi pur, a scrie pur, a fi pur și simplu beat. (Se poate zice și puramente).
Sursa: Dicționaru limbii românești

PURᾹNA (sanscr. „antichități”), colecție de texte sacre brahmane (sec. 12 î. Hr.), ulterioare „Vedelor”, întocmită între c. 400-1000. Glorifică în special pe Vișnu și încarnațiile sale. P. tradițională tratează cinci subiecte: prima creație a Universului, a doua creație după distrugerea totală, genealogia zeilor și sfinților, marile epoci și istoriile dinastiilor regale. Se disting 18 p. majore (celebre sunt „Bhāgavatapurāna” și „Vișnupurāna”) și 18 minore.
Sursa: Dicționar enciclopedic

pur1 adj. m., pl. puri; f. púră, pl. púre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pur2 s. m., pl. puri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pur a. 1. curat: aur pur; fig. bucurie pură; 2. corect, exact: stil pur.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

pur n. 1. Mold. usturoiu sălbatic: (Allium scorodoprasum); purul se consumă de țăran ca și usturoiul verde; 2. Tr. praz. [Lat. PORRUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PUR1, puri, s. m. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbele (Allium rotundum).Cf. lat. porrum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PUR2, -Ă, puri, pure, adj. 1. Care nu conține elemente străine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fără pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepătat din punct de vedere moral; curat, neprihănit. 3. Veritabil, autentic, adevărat. E adevărul pur.Loc. adv. Pur și simplu = nimic altceva decât...; numai și numai; nici mai mult, nici mai puțin decât... 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)