PUPÍL, -Ă, pupili, -e, s. m. și f. Persoană minoră aflată sub tutela sau în grija cuiva (altul decât părinții). – Din fr. pupille, lat. pupillus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PUPÍL, -Ă s.m. și f. Copil (băiat sau fată) minor aflat sub tutela cuiva. [Cf. fr. pupille, lat. pupillus, pupilla].
Sursa: Dicționar de neologisme
PUPÍL, -Ă s. m. f. minor aflat sub tutela cuiva. (< fr. pupille, lat. pupillus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*pupíl, -ă s. (lat. pupillus, -illa și púpulus, púpula, dim. d. pûpus, pûpa, „copil” și „lumina ochĭuluĭ”. V. pupă 2, pleoapă și pup 1). Orfan supt [!] tutelă. S. f. Anat. Lumina ochĭuluĭ, deschizătura pin [!] care lumina intră în ochĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pupíl s. m., pl. pupíliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PUPÍL, -Ă, pupili, -e, s. m. și f. Persoană minoră aflată sub tutela sau în grija cuiva (altul decât părinții). – Din fr. pupille, lat. pupillus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)