Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele pupă:

PUPÁ, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare.Lat. *puppare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


pupa, pup I. v. t. 1. a săruta 2. (mai ales în construcții negative) a ajunge să obțină ceva; a dobândi II. v. r. a se săruta
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

pupá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 púpă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pupà v. 1. fam. a săruta pe față, pe frunte: unchiașul și baba pupară pe Făt-frumos și pe o parte și pe alta, iar el le sărută mâinile ISP.; 2. a căpăta gratuit: tu dela vizirul tot nu pupai bani PANN; toți au pupat duba ISP. [Termen copilăresc pentru sărutat, probabil de origină imitativă (cf. țoc)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PUPÁ, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare.Lat. *puppare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÚPĂ1, pupe, s. f. Partea de dinapoi a corpului unei nave. – Din fr. poupe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PÚPĂ2, pupe, s. f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă. – Din lat. pupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PÚPĂ1 s.f. Partea de dinapoi a unei nave. [< fr. poupe, cf. lat. puppis].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÚPĂ2 s.f. Nimfă (3) [în DN]; crisalidă. [< fr. pupe, cf. lat. pupa – fetiță].
Sursa: Dicționar de neologisme

púpă, púpe, s.f. (reg.) cartof copt.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PÚPĂ1 s. f. partea din spate a unei nave. (< fr. poupe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PÚPĂ2 s. f. nimfă (2). (< fr. pupe, lat. pupa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

1) *púpă f., pl. e (lat. pŭppis, it. poppa; fr. poupe [din it.]). Coada corăbiiĭ. V. proră.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *púpă f., pl. e (lat. pupa, păpușă. V, pupilă, pleoapă, copil și cocă 1). Șt. Nat. Crisalidă, gogoașă de insect [!] lepidopter, forma dintre omidă și fluture.
Sursa: Dicționaru limbii românești

púpă s. f., g.-d. art. púpei; pl. púpe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pupă f. partea de dinapoi a corăbiei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÚPĂ1, pupe, s. f. Partea de dinapoi a corpului unei nave. – Din fr. poupe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÚPĂ2, pupe, s. f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă. – Din lat. pupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)