PULSÁR, pulsari, s. m. (Astron.) Sursă galactică de unde radio care emite impulsuri foarte regulate și foarte scurte. – Din engl., fr. pulsar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PULSÁR s.m. Sursă de radiații pulsante, detectate datorită scintilației cu ajutorul telescoapelor optice. [< americ. pulsar < puls(ating) + (st)ar – stea pulsatoare].
Sursa: Dicționar de neologisme
PULSÁR s. n. obiect ceresc galactic, sursă de radiații electromagnetice pulsante, detectate datorită scintilației, cu ajutorul telescoapelor optice. (< engl., fr. pulsar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PULSÁR (‹ engl.) s. n. Sursă cosmică emițătoare de radiounde cu lungimi de ordinul metrilor sau centimetrilor, cu frecvențe de ordinul megahertzilor și cu perioade de câteva sutimi de secundă până la câteva secunde. Unele p. (sisteme binare) emit și radiații din domeniile: optic, X sau γ. Primul p. a fost descoperit, în 1967, de astrofizicienii britanici A. Hewish și J. Bell Burne cu un radiotelescop special. P. sunt stele neutronice cu o masă ce nu depășește 3 mase solare și cu diametrul de c. 10 km și care se rotesc foarte repede.Sursa: Dicționar enciclopedic *pulsár s. m., pl. pulsáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PULSÁR, pulsari, s. m. (Astron.) Sursă galactică de unde radio care emite impulsuri foarte regulate și foarte scurte. – Din engl., fr. pulsar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)