Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele puhoi:

PUHÓI1, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apă care curge cu repeziciune și forță; apă curgătoare umflată de ploi, care se revarsă cu forță; șuvoi. ♦ Ploaie mare, torențială. ♦ Fig. Mulțime mare de oameni sau de alte ființe care se deplasează năvalnic în aceeași direcție. ♦ (Adverbial) În cantitate sau în număr foarte mare, grămadă. [Var.: (reg.) pohói, povói s. n.] – Din sl. povonĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PUHOÍ2, pers. 3 puhoiește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare sau de ploaie) A curge în cantitate mare, cu repeziciune și forță; a se revărsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A năvăli, a invada. – Din puhoi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

puhói (puhoáie), s. n. – Torent, șuvoi. – Var. pohoi, povoi. Sl. povonĭ (Tiktin; Candrea; cf. Cihac, II, 284). – Der. puhoială (var. pohoială, povoială), s. f. (torent); puhoier, s. m. (uliu, Milvus regalis).
Sursa: Dicționarul etimologic român

puhóĭ, V. povoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

puhói s. n., pl. puhoáie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

puhoí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. puhoiéște, imperf. 3 sg. puhoiá; conj. prez. 3 să puhoiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PUHÓI1, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apă care curge cu repeziciune și forță; apă curgătoare umflată de ploi, care se revarsă cu forță; șuvoi. ♦ Ploaie mare, torențială. ♦ Fig. Mulțime mare de oameni sau de alte ființe care se deplasează cu repeziciune în aceeași direcție. ♦ (Adverbial) în cantitate sau în număr foarte mare, grămadă. [Var.: (reg.) pohói, povói s. n.] – Din sl. povonĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PUHOÍ2, pers. 3 puhoiește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare sau de ploaie) A curge în cantitate mare, cu repeziciune și forță; a se revărsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A năvăli, a invada. – Din puhoi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PUHÓI1, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apă care curge cu repeziciune și forță; apă curgătoare umflată de ploi, care se revarsă cu forță; șuvoi. ♦ Ploaie mare, torențială. ♦ Fig. Mulțime mare de oameni sau de alte ființe care se deplasează năvalnic în aceeași direcție. ♦ (Adverbial) În cantitate sau în număr foarte mare, grămadă. [Var.: (reg.) pohói, povói s. n.] – Din sl. povonĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PUHOÍ2, pers. 3 puhoiește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare sau de ploaie) A curge în cantitate mare, cu repeziciune și forță; a se revărsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A năvăli, a invada. – Din puhoi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

puhói (puhoáie), s. n. – Torent, șuvoi. – Var. pohoi, povoi. Sl. povonĭ (Tiktin; Candrea; cf. Cihac, II, 284). – Der. puhoială (var. pohoială, povoială), s. f. (torent); puhoier, s. m. (uliu, Milvus regalis).
Sursa: Dicționarul etimologic român

puhóĭ, V. povoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

puhói s. n., pl. puhoáie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

puhoí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. puhoiéște, imperf. 3 sg. puhoiá; conj. prez. 3 să puhoiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PUHÓI1, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apă care curge cu repeziciune și forță; apă curgătoare umflată de ploi, care se revarsă cu forță; șuvoi. ♦ Ploaie mare, torențială. ♦ Fig. Mulțime mare de oameni sau de alte ființe care se deplasează cu repeziciune în aceeași direcție. ♦ (Adverbial) în cantitate sau în număr foarte mare, grămadă. [Var.: (reg.) pohói, povói s. n.] – Din sl. povonĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PUHOÍ2, pers. 3 puhoiește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare sau de ploaie) A curge în cantitate mare, cu repeziciune și forță; a se revărsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A năvăli, a invada. – Din puhoi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)